17 definiții pentru bina
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BINA, binale, s. f. Clădire în construcție sau în reparație. ♦ (Înv.) Clădire, construcție (de dimensiuni mari). – Din tc. bina.
BINA, binale, s. f. Clădire în construcție sau în reparație. ♦ (Înv.) Clădire, construcție (de dimensiuni mari). – Din tc. bina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bina sf [At: (a. 1794) URICARIUL XI, 314 / V: (rar) bena sf / Pl: ~le / E: tc bina] (Înv) 1 Clădire în construcție sau în reparație. 2-3 Clădire (mare) Cf hardughie. 4 Dependință.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bina s.f. 1 (înv.) Clădire în construcție sau în reparație. I-am dat drumul pe schelă, ca să iasă pe la spatele binalei, pe portița dinspre maidan (CAR.). ♦ (înv.) Clădire, construcție de mari dimensiuni. 2 (la pl.) Obiecte de tîmplărie destinate unei construcții (uși, ferestre etc.). Ateliere de binale. • pl. -ale. /<tc. bina.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BINA (pl. -nale) sf. 💒 Clădire mare: în fie-care an se clădesc sute de binale (CAR.) ¶ 2 Clădire în construcție [tc.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BINA, binale, s. f. 1. Clădire în construcție sau în reparație. În «Zidarul» autorul înfățișează un crîmpei din viața muncitorilor de binale pe timpul regimului capitalist. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 2/2. Înțeleseseși... pentru ce tata... nu lucra niciodată la binalele nașului. PAS, Z. I 252. I-am dat drumul pe schelă, ca să iasă pe la spatele binalei, pe portița dinspre maidan. CARAGIALE, O. I 78. 2. (Învechit) Clădire, casă de locuit. În fiecare an se clădesc sute de binale. CARAGIALE, O. II 97. Bina cu patrie odăi, unde am putea să ședem chiar noi! ALECSANDRI, T. 288. [Lembergul] are frumoase binale... și biserici cu turnuri nalte. KOGĂLNICEANU, S. 5.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BINA, binale, s. f. Clădire în construcție sau în reparație; șantier. ♦ (Înv.) Clădire. – Tc. bina.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BINA ~le f. 1) Clădire în curs de construcție sau de reparație. 2) la pl. Obiecte de tâmplărie (uși, ferestre etc.) destinate unei construcții. Atelier de ~le. [Art. binaua; G.-D. binalei] /<turc. bina
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
binà f. clădire, construcțiune (luată în întreprindere): o bina cu patru odăi AL. [Turc. BINÁ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
biná f. (turc. [d. ar.] bina, edificiŭ, corpu uneĭ corăbiĭ). Edificiŭ (maĭ ales mare) în timpu construiriĭ saŭ și pe urmă. Vechĭ. Rar. Cherestea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bena sf vz bina
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bina-emini sm [At: ȘIO / E: tc bina-emini] (Trî; în epoca fanariotă) Inspector de clădiri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bina (reg.) s. f., art. binaua, g.-d. art. binalei; pl. binale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bina s. f., art. binaua, g.-d. art. binalei; pl. binale, art. binalele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bina s. f., art. binaua, g.-d. art. binalei; pl. binale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BINA s. șantier.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BINA s. șantier.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bina (binale), s. f. – Clădire în construcție. – Mr. binae. Tc. bina (Roesler 589; Șeineanu, II, 52; Lokotsch 307; Ronzevalle 51); cf. ngr. μπινᾶς, bg. bina. – Der. binagiu, s. m. (antreprenor de construcții).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F149) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bina, binalesubstantiv feminin
- 1. Clădire în construcție sau în reparație. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: șantier
- În «Zidarul» autorul înfățișează un crîmpei din viața muncitorilor de binale pe timpul regimului capitalist. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 2/2. DLRLC
- Înțeleseseși... pentru ce tata... nu lucra niciodată la binalele nașului. PAS, Z. I 252. DLRLC
- I-am dat drumul pe schelă, ca să iasă pe la spatele binalei, pe portița dinspre maidan. CARAGIALE, O. I 78. DLRLC
- 1.1. Clădire, construcție (de dimensiuni mari). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: clădire construcție
- În fiecare an se clădesc sute de binale. CARAGIALE, O. II 97. DLRLC
- Bina cu patru odăi, unde am putea să ședem chiar noi! ALECSANDRI, T. 288. DLRLC
- [Lembergul] are frumoase binale... și biserici cu turnuri nalte. KOGĂLNICEANU, S. 5. DLRLC
-
-
- 2. Obiecte de tâmplărie (uși, ferestre etc.) destinate unei construcții. NODEX
- Atelier de binale. NODEX
-
etimologie:
- bina DEX '98 DEX '09