bezărău sn [At: JAHRESBER. IV, 326 / V: (1) băz~, bâz~, ~zer~, ~zereu sm (Pl: bezerei) biz~, / Pl: ~raie / E: nct] (Reg) 1 Bezer (1). 2 Untură de porc. 3 (Fig) Guler mare.

BEZĂRĂU, BEZEREU, BĂZĂRĂU, BEZER, BEZĂR sm. 1 🫀 Membrana grasă și creață care înconjură intestinul, mezenter ¶ 2 🍽 Mațele crețe de la viței sau miei, care se gătesc ¶ 3 pr. anal. 👕 Încrețitură la gulerul cămășilor femeiești: cămeșa e încrețită la gît cu băzărău (VOR.).

bâzărău sn vz bezărău

bezerău sn vz bezărău

bezereu sm vz bezărău

bizerău sms vz bezerău

BĂZĂRĂU 👉 BEZĂRĂU.

băzărăŭ V. bezărăŭ

bezăráŭ n. pl. ăie, și aie (probabil ung. Dar cp. și cu vgr. mesáraion și mesentérion, mezenter). Mold. ș.a. Prapur (epiploon), maĭ ales de porc. Val lung: nu maĭ poartă barizurĭ, ci voalurĭ, adică niște bezăraĭe lungĭ (Neam. Rom. Pop., 2, 522). Guler mare (Șez. 31, 61). – Și băzărăŭ (Munt.).

*epiploón n., pl. oane (vgr. epíploon, d. epí, pe, și pléo, plutesc). Anat. O parte a peritoneuluĭ. Cea care acopere măruntaĭele se numește marele epiploon (pop. prápur [la mei] și bezărăŭ [la porcĭ], ĭar cea care se află între stomah și ficat se numește micu epiploon. V. mesenter.

BEZĂRĂU s. v. mezenter, mezoblast.

bezărău s. v. MEZENTER.