9 definiții pentru benjamin
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BENJAMIN, benjamini, s. m. (Livr.) Cel mai mic copil al unei familii: cel mai tânăr membru al unui grup. – Din fr. benjamin.
benjamin sm [At: DEX2 / E: fr benjamin] (Rar; frm) 1 Cel mai mic copil al unei familii. 2 Cel mai tânăr membru al unui grup.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
benjamin s.m. 1 Cel mai mic copil al unei familii; copil iubit, răsfățat. 2 Cel mai tînăr membru al unui grup. • pl. -i. /<fr. benjamin; cf. nm. pr. Benjamin [„Veniamin”], personaj biblic, ultimul și cel mai iubit copil al lui Iacov.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BENJAMIN s. m. (Rar) Cel mai mic copil al unei familii; cel mai tânăr membru al unui grup. – Din fr. benjamin.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BENJAMIN s.m. (Rar) Copil iubit, răsfățat (de obicei cel mai mic dintre frați). [< fr. benjamin, cf. Benjamin – personaj biblic, ultimul copil al lui Iacob].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BENJAMIN s. m. copil iubit, răsfățat (cel mai mic dintre frați). (< fr. benjamin)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
benjamin (rar) s. m., pl. benjamini
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
benjamin (livr.) s. m., pl. benjamini
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
benjamin s. m., pl. benjamini
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
benjamin, benjaminisubstantiv masculin
- 1. Cel mai mic copil al unei familii: cel mai tânăr membru al unui grup. DEX '09 DN
etimologie:
- benjamin DEX '09 DEX '98 DN