opțiuni
  • info
5 definiții pentru beleag

Explicative DEX

beleag sn [At: CANTEMIR, IST. 169 / Pl: ~uri / E: vsl бедеау] (Înv) Semn de recunoaștere Cf lozincă, parolă

beleág n., pl. urĭ sau ege (bg. rus. bĭelĭeg, d. mong. bálgŭ, semn). Cant. Semn de recunoaștere. Ur. Tabără, loc de adunare.

Etimologice

beleag (-guri), s. n. – (Înv.) Semn, marcă. Sl. bĕlĕgŭ (DAR). Este der. de la același cuvînt, beleaznă, s. f. (cicatrice), însă este greu de lămurit drumul urmat de împrumut; cf. mag. belezna „defect de țesătură”, rut. blyzna „cicatrice” (Pușcariu, Dacor., I, 225), rus. blizna „defect” (Bogrea, Dacor., III, 727), bg. bĕležka „semn”.

Arhaisme și regionalisme

BELEAG s. n. (Mold.) Consemn, parolă; semn de recunoaștere. Siliia cu toții di să strîngiia la tîrgu la Roman, unde era beleagul. URECHE, 102. Țoale pasările …, pentru asupra inorogului vînătoare, beleag și cuvînt își deaderă. CANTEMIR, IST. Etimologie: sl. bĕlĕgŭ. substantiv neutru

beleag, beleaguri, s.n. (înv.) 1. semn de recunoaștere; parolă. 2. tabără.

Intrare: beleag
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beleag
  • beleagul
  • beleagu‑
plural
  • beleaguri
  • beleagurile
genitiv-dativ singular
  • beleag
  • beleagului
plural
  • beleaguri
  • beleagurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

beleag, beleagurisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.