Definiția cu ID-ul 1135539:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BELEAG s. n. (Mold.) Consemn, parolă; semn de recunoaștere. Siliia cu toții di să strîngiia la tîrgu la Roman, unde era beleagul. URECHE, 102. Țoale pasările …, pentru asupra inorogului vînătoare, beleag și cuvînt își deaderă. CANTEMIR, IST. Etimologie: sl. bĕlĕgŭ. substantiv neutru