BATĂ (pl. bete) sf. 1 👕 = BETELIE ¶ 2 👕 Marginea de la gîtul sau mînecile unei cămăși, bantă, bentiță ¶ 3 Fășia, de obiceiu de altă coloare, care formează marginea unei țesături sau unui postav ¶ 4 BETE pl. 👕 Un fel de cingătoare constînd dintr’o fășie îngustă și foarte lungă țesută din lînă de diferite culori și împodobită adesea cu mărgele și cu fluturi, cu care bărbații și femeile își încing mijlocul: betele înguste cusute cu mărgele... toate sînt țesute și lucrate în casă (VLAH.); proverb: a da pe cineva pe bete afară, a-l goni cu ocară dintr’un Ioc, dintr’o casă [lat. vĭtta].

-BATĂ Element secund de compunere savantă cu semnificația „adînc”, „profund”, „(referitor la) adîncul mărilor”. [< fr. -bathe].

-BATĂ elem. bati-.

BATI-/BATO-, -BATĂ elem. „adânc”, „adâncime”. (< fr. bathy-, batho-, -bathe, cf. gr. bathys, bathos, profund)

-BATĂ, v -BAT₁.

-BAT₁ (-BATĂ) „adîncime, profunzime”. ◊ gr. bathos „adîncime” > fr. -bathe, germ. id., engl. -bath > rom. -bat și -bată.