BARONEASĂ, baronese, s. f. (În societatea medievală din Apusul și Centrul Europei) Femeie care poseda o baronie; soție sau fiică de baron; baroană. – Baron + suf. -easă.

baroneasă sf [At: MARIAN, V. 82 / Pl: ~ese / E: baron + -easă] 1 Baroană (1). 2 (Irn) Cucoană mare.

baroneásă s.f. 1 (în Ev. Med., în apusul și centrul Europei) Nobilă care poseda o baronie; baroană. 2 Soție sau fiică de baron; baroană, (înv.) baroniță. • pl. -ese. /baron + -easă.

*BARONEASĂ (pl. -ese) sf. 🛡 1 Soția unui baron ¶ 2 Femeie care posedă o baronie [baron].

BARONEASĂ, baronese, s. f. (În societatea feudală din apusul și centrul Europei) Femeie care posedă o baronie; soție sau fiică de baron; baroană. – Baron + suf. -easă.

BARONEASĂ, baronese, s. f. Soție sau fiică de baron.

BARONEASĂ, baronese, s. f. Femeie care posedă o baronie; soție de baron. – Din baron + suf. -easă.

BARONEASĂ s.f. Femeie avînd titlu de baron; fiică de baron; baroană. [Cf. it. baronessa].

BARONEASĂ s. f. femeie având titlu de baron; soție, fiică de baron; baroană. (< it. baronessa)

BARONEASĂ ~ese f. Soție a baronului. 2) Fiică de baron. /baron + suf. ~easă

*baroneásă f., pl. ese (d. baron, ca it. baronessa). Soíe de baron. – Rar baroană (fr. baronne).

*BAROANĂ (pl. -oane) sf. 🛡 = BARONEASĂ [fr. baronne].

baroneasă s. f., g.-d. art. baronesei; pl. baronese

baroneasă s. f., g.-d. art. baronesei; pl. baronese

baroneasă s. f., g.-d. art. baronesei; pl. baronese

BARONEASĂ s. baroană.

BARONEASĂ s. baroană.