17 definiții pentru avaet
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- etimologice (2)
- specializate (1)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AVAET1, avaeturi, s. n. Impozit încasat în Țara Românească (în sec. XVIII-XIX) la numirea în funcții, pentru obținerea unor drepturi, a unor beneficii etc. – Din tc. havaet „venituri”.[1]
- 1. În original, accentuat AVAET. — LauraGellner
avaet sn [At: (a. 1776) HEM 2140 / V: ha~ / Pl: ~uri / E: tc avad] 1 (Înv) Impozit încasat în epoca fanariotă de la cei care erau numiți într-o slujbă. 2 Taxă plătită la trecerea unui pod. 3 Taxă pentru vite, la vamă. 4 Zeciuială luată din țuica făcută la pomana altuia. 5 Plată a fabricantului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
†AVAET (pl. -turi) sn. 1 Taxă ce se plătea pentru o anumită slujbă pe care o îndeplinea cineva ¶ 2 Dare, taxă ce se plătea la vamă, la trecerea unui pod, pe vite, etc. și chiar pentru numirea într’o funcțiune ¶ 3 Zeciuială ce se ia celor cari fabrică țuica la povernele altora (R.-COD.) [tc. ’awaid].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AVAET s. n. Impozit încasat în Țara Românească (în sec. XVIII-XIX) de la cei care erau numiți în slujbe. – Din tc. havaet „venituri”.[1]
- Am corectat accentul (în DEX apare AVAET). — gall
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AVAET s. n. (Înv.) Impozit care se plătea pe diverse beneficii sau drepturi. – Tc. avait „venituri”.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AVAET s. n. (Mold.) Impozit care se plătea în Țările Române în epoca fanariotă pentru numiri în slujbe și pentru alte beneficii. Luîndu-și gelatul avaetul lui, după obiceiu, au dat trupul de l-au îngropat. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. avaid.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
avaet n. 1. od. taxă specială la numirea într’o funcțiune; 2. dare sau dajdie (în sens mai restrâns): taxă la o pădure, la un pod. [Turc. AVAID, venituri].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
havaet sn vz avaet
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
havaet n. V. avaet: mi-a oprit și havaetul judecății FIL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
avaet (înv.) s. n., pl. avaeturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
avaet s. n., pl. avaeturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
avaet s. n., pl. avaeturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
avaet (-turi), s. n. – Impozit. Se spunea în trecut mai ales despre sumele care se încasau pentru acordarea unor functii și demnități de către Stat; și, în general, despre orice impozit. – Var. havaet. Tc. avaid, pl. de la arab. ’aid „obicei” (Șeineanu, II, 29).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
havaet (havaeturi), s. n. – Contribuție pe leafă, venit plătit de cei cu funcții publice. – Var. avaet. Tc. avaid „venit” (Cihac, II, 544; Șeineanu, II, 29; Lokotsch 37). Sec. XVIII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
havaet, havaeturi, s.n. (înv.) avaiet (v.).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
AVAET (HAVAÉT) (< tc.) s. n. 1. (În Imp. Otoman) Impozit extraordinar. 2. (În sec. 18-19, în Țara Românească) Taxă percepută de cei numiți în slujbe.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HAVAÉT v. avaet.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
avaet, avaeturisubstantiv neutru
- 1. Impozit încasat în Țara Românească (în secolele XVIII-XIX) la numirea în funcții, pentru obținerea unor drepturi, a unor beneficii etc. DEX '09
- Luîndu-și gelatul avaetul lui, după obiceiu, au dat trupul de l-au îngropat. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. DLRLV
-
etimologie:
- havaet „venituri” DEX '98 DEX '09