3 definiții pentru autoreplică
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
autoreplică sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~ici / E: auto1- + replică] Replică pe care un autor (5) și-o dă sieși.
AUTOREPLICĂ s.f. Replică pe care autorul și-o dă lui însuși. [Et. incertă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
autoreplică s. f. (sil. a-u-) → replică
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: autoreplică
autoreplică substantiv feminin
- silabație: a-u-
| substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
autoreplică, autoreplicisubstantiv feminin
- 1. Replică pe care autorul și-o dă lui însuși. DN
etimologie:
- auto- + replică MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.