auricular², ~ă [At: DA / P: a-u~ / Pl: ~i, ~e / E: fr auriculaire] 1 a De ureche. 2 a Al urechii. 3 a Referitor la ureche. 4 a În formă de ureche. 5 a (D. martori; rar) Care a auzit cu urechile sale. 6 a De auricul. 7 a Al auriculului. 8 a Din regiunea auriculului. 9 a Referitor la auricul. 10 sn Accesoriu al aparatelor radioreceptoare și telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor.

*AURICULAR adj. 🫀 Ce stă în legătură cu urechea: nerv ~ [fr. < lat.].

AURICULAR, -Ă, auriculari, -e, adj. De ureche, al urechii. Nervi auriculari. – Pronunțat: a-u-.

AURICULAR, -Ă, auriculari, -e, adj. Al urechii, privitor la ureche. [Pr.: a-u-] – După fr. auriculaire.

AURICULAR, -Ă adj. 1. Referitor la ureche; al urechii. 2. Care aparține auriculului; al auriculului, de (la) auricul. // s.n. Accesoriu al aparatelor radioreceptoare și telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor. [Cf. fr. auriculaire, it. auricolare < lat. auricula – ureche].

AURICULAR, -Ă I. adj. 1. referitor la ureche. 2. care aparține auriculului. II. s. m. degetul mic de la mână. III. s. n. accesoriu al aparatelor radioreceptoare și telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor. (< fr. auriculaire, lat. auricularius)

AURICULAR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de ureche; propriu urechilor. Nerv ~. 2) Care ține de auricul; propriu auriculului. /<fr. auriculaire, it. auricolare

auricular a. privitor la urechi: boală auriculară; martur auricular, care a auzit cele ce povestește.

*auriculár, -ă adj. (lat. auricularius). Relativ la urechĭ. Martur auricular, care a auzit chear el; deget auricular, cel maĭ mic, cu care te scobeștĭ în ureche.

auricular (desp. a-u-) adj. m., pl. auriculari; f. auriculară, pl. auriculare

auricular (a-u-) adj. m., pl. auriculari; f. auriculară, pl. auriculare

auricular adj. m. (sil. a-u-), pl. auriculari; f. sg. auriculară, pl. auriculare