arhondăreasă sf [At: COSTINESCU / V: -ntă- / Pl: ~ese / E: arhondar + -easă] Călugăriță care conduce și administrează o arhondărie, primind oaspeții mănăstirii.

ARHONDĂREASĂ, arhondărese, s. f. (Reg.) Arhondăriță. – Din arhondar + suf. -easă.

arhontăreasă sf vz arhondăreasă

ARHONDAR sm., ARHONDĂREASĂ (pl. -ese) sf. ⛪ Care are funcțiunea de a îngriji de un arhondaric, călugărul (călugărița) însărcinat(ă) într’o mănăstire cu primirea oaspeților [ngr. άρχοντάρης].

arhondár m. (d. arhondaric). Călugăru care-ĭ primește pe oaspețĭ în mînăstire. – Fem. -ăreasă (pl. ese) saŭ -ăriță (pl. e).

arhondăreasă s. f., g.-d. art. arhondăresei; pl. arhondărese

arhondăreasă s. f., g.-d. art. arhondăresei; pl. arhondărese

arhondăreasă s. f., g.-d. art. arhondăresei; pl. arhondărese

ARHONDĂREASĂ s. arhondăriță. (~ la o mânăstire.)

ARHONDĂREASĂ s. arhondăriță. (~ la o mănăstire.)