opțiuni
  • info

15 definiții pentru antonică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTONICĂ, antonici, s. f. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice care crește în pădurile de munte (Chaerophyllum aromaticum). – Anton (n. pr.) + suf. -ică.

antonică sf [At: HEM 1246 / V: ~nigă / Pl: ~ici / E: Anton + -ică] (Bot) 1 (Reg; șîs ~ de scăldăliri) Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina umflată sub articulații, cu flori albe și fructe aromatice, care crește prin tufișuri, poieni umede (din pădurile montane) (Chaerophyllum aromaticum) Si: (reg) borșer, laba-gâștii, obrintitoare. 2 (Reg; îf ~igă) Angelină sălbatică (Angelica sylvestris).

ANTONICĂ (pl. -ice), ANTONIGĂ (pl. -ige) sf. 🌿 Plantă ierboasă cu flori albe dispuse în umbele compuse și fructe aromatice; crește prin tufișuri, pîraie și poienile umede din pădurile de munte (Chaerophyllum aromaticum); 🩺 pop. fiartă în apă sau plămădită în rachiu, servește ca leac contra durerilor de cap (PAMF.).

ANTONICĂ, antonici, s. f. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice, care crește în pădurile de munte (Chaerophyllum aromaticum). – Anton (n. pr.) + suf. -ică.

ANTONICĂ S. f. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe și fructe aromatice (Chaerophyllum aromaticum); laba-gîștei. Frunză verde de-antonică, Pe la casa lui Ionică Este-un cuib de rîndunică. SEVASTOS, C. 222.

ANTONICĂ s. f. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice (Chaerophyllum aromaticum). – Din Anton + suf. -ică.

antonică f. Mold. și Buc. plantă cu flori albe și fructe aromatice (Chaerophillum aromaticum).

antonigă sf vz antonică

cherbel sm [At: BARCIANU / Pl: ~i / E: ger kälber (kropf)] (Bot; Trs) 1 Asmățui (Anthiscus cerefolium). 2 (Îc) ~ auriu Antonică (Chaerophyllum aromaticum).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

antonică (plantă) s. f., g.-d. art. antonicii; pl. antonici

antonică (plantă) s. f., g.-d. art. antonicii; pl. antonici

antonică s. f., art. antonicii; pl. antonici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANTONICĂ s. (BOT.; Chaerophyllum aromaticum) (reg.) borșer, crastavan, laba-gâștii.

ANTONICĂ s. (BOT.; Chaerophyllum aromaticum) (reg.) borșer, crastavan, laba-gîștii.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

antonică (-ci), s. f. – Plantă, angelică (Archangelica officinalis). De la [sfîntul] Anton (Hasdeu).

Intrare: antonică
antonică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antonică
  • antonica
plural
  • antonici
  • antonicile
genitiv-dativ singular
  • antonici
  • antonicii
plural
  • antonici
  • antonicilor
vocativ singular —
plural —
antonigă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

antonică, antonicisubstantiv feminin

  • 1. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice care crește în pădurile de munte (Chaerophyllum aromaticum). DEX '09 DLRLC
    sinonime: borșer crastavan laba-gâștei
    • format_quote Frunză verde de-antonică, Pe la casa lui Ionică Este-un cuib de rîndunică. SEVASTOS, C. 222. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.