O definiție pentru anteclemă
Jargon
anteclemă (gr. antegklema „recriminare”, „acuzare în replică”), figură retorică, folosită în apărare, în care actul incriminat este justificat prin cauza lui (P): „A fost ucis, dar era un tâlhar, i s-au scos ochii, dar era un jefuitor.” ( → Q., vol. II, p. 256)
Intrare: anteclemă
anteclemă substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||