Definiția cu ID-ul 1092595:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
anteclemă (gr. antegklema „recriminare”, „acuzare în replică”), figură retorică, folosită în apărare, în care actul incriminat este justificat prin cauza lui (P): „A fost ucis, dar era un tâlhar, i s-au scos ochii, dar era un jefuitor.” ( → Q., vol. II, p. 256)