8 definiții pentru alunecătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ALUNECĂTURĂ, alunecături, s. f. Alunecare. – Aluneca + suf. -ătură.
ALUNECĂTURĂ, alunecături, s. f. Alunecare. – Aluneca + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
alunecătură sf [At: DEX2 / V: lu- / Pl: ~ri / E: aluneca + -tură] 1-3 Alunecare (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALUNECĂTURĂ, alunecături, s. f. Alunecare. (Fig.) O alunecătură a gîndurilor în gol îl făcu să tresară: era să adoarmă. D. ZAMFIRESCU, R. 245.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALUNECĂTURĂ, alunecături, s. f. Alunecare. – Din aluneca + suf. -(ă)tură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
alunecătúră f., pl. ĭ. Modu alunecăriĭ: așa alunecătură n’am maĭ văzut.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
alunecătură s. f., g.-d. art. alunecăturii; pl. alunecături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
alunecătură s. f., g.-d. art. alunecăturii; pl. alunecături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
alunecătură s. f., g.-d. art. alunecăturii; pl. alunecături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
alunecătură, alunecăturisubstantiv feminin
- 1. Alunecare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: alunecare
- O alunecătură a gîndurilor în gol îl făcu să tresară: era să adoarmă. D. ZAMFIRESCU, R. 245. DLRLC
-
etimologie:
- Aluneca + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.