ALTO s. m., adj. invar. 1. Voce (de femeie sau de copil) cu timbru grav, situată ca registru între sopran și tenor. 2. S. m., adj. invar. (Instrument de suflat) a cărui scară corespunde vocii de mai sus. 3. S. m. Violă¹. – Din it., fr. alto.

alto sms [At: TIM. POPOVICI, D. M. / E: it alto] 1 (Muz) Registru vocal la femei și copii, situat, ca înălțime, între vocea de sopran și cea de tenor. 2 Partea din cor care cântă cu asemenea voce. 3 Instrument muzical cu tonalitate alto. 4-5 (Parte din) partitură pentru alto (1). 6 Violă¹.

*ALTO sm. 🎼 1 Voce mai gravă de femei sau de copii, intermediară între sopran și tenor ¶ 2 Partea cîntată cu asemenea voce într’un cor ¶ 3 Instrument de muzică (🖼 85) [it.].

ALT² = ALTO [germ.].

!alto² s. n.

alto¹ adj. invar. (saxofoane ~)

alto¹ (saxofon ~) adj. invar.