alin av [At: ODOBESCU, S. II, 51 / E: a +lin] (Rar; șîla fără de ~) Lin.

ALIN adv. Lin, încet: o veselă suflare primăvăroasă ne mîngîie ~ (ODOB.) [lin + alina¹].

ALIN adv. (Rar) Lin, domol, încetișor. Pana-i, împinsă și mai răpede de o veselă suflare primăvăroasă, ne mîngîie alin. ODOBESCU, S. II SI9. O divină melodie Ca suflarea unui geniu printre frunzi alin adie. ALECSANDRI, P., A. 126. ◊ (Substantivat, în loc. adv.) Fără de alin = neîncetat. Fără de alin prinseră a răsuna clopotele. CAMILAR, N. II 8.

ALIN adv. (Rar) Domol, liniștit, calm. – Din lin + alina.

alin adv.

SIHOTE-ALIN, lanț muntos în extremitatea de SE a Federației Ruse, în Siberia Orientală, extins pe direcție NE-SV, pe c. 1.200 km lungime, paralel cu țărmul M. Japoniei, delimitat la SV, V și NV de râul Ussuri și de cursul inf. a fl. Amur. Alt. max.: 2.077 m (vf. Tordokiijani). Climă cu influențe musonice. Se remarcă prin interferența dintre speciile subtropicale și cele de taiga. Rezervație naturală în care sunt ocrotiți tigrii de Amur, zibelina, cocorul de Ussuri și cedrul coreean. Zăcăminte de min. de plumb, zinc și de staniu. Zona centrală a m-ților este inclusă (din 2001) în Patrimoniul natural universal.