AFIȘ, afișe, s. n. Înștiințare, de obicei imprimată, expusă public, prin care se anunță ceva, prin care se dau informații în legătură cu viața politică și culturală; afipt. ♦ Gen de artă grafică cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă, de instructaj etc. – Din fr. affiche.

afiș sn [At: NEGRUZZI, S. I, 345 / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr affiche] 1-2 Înștiințare publică, de obicei tipărită (uneori și desenată), care se fixează sau se distribuie în anumite locuri cu scopul de a anunța anumite lucruri Si: afipt. 3 (Îs) Cap de ~ Primul nume de pe afișul care anunță un spectacol Vz: vedetă. 4 Gen de artă grafică cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă, de instructaj etc. 5 (Îrg; îe) A rămâne ~ A rămâne încremenit.

*AFIȘ (pl. -ișe) sn. Hîrtie scrisă sau tipărită ce se lipește pe ziduri, pe porți, sau se împarte trecătorilor pe stradă, spre a se aduce ceva la cunoștința tuturor, înștiințare: ~ teatral [fr.].

AFIȘ, afișe, s. n. Înștiințare, de obicei imprimată, expusă public, prin care se anunță ceva, prin care se dau informații în legătură cu viața politică și culturală; afipt. ♦ Gen de artă grafică, cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă, de instructaj etc. – Din fr. affiche.

AFIȘ, afișe, s. n. Înștiințare, de obicei tipărită, conținînd anunțuri de interes general, care se lipește în locuri anume destinate pentru a fi în văzul tuturor. Afișe imense... acopereau zidurile marilor metropole. SAHIA, N. 66. Se uita la un afiș pentru unelte agricole, unde era o țărancă voinică și frumoasă, cu secera pe umăr. POPA, V. 218. Era destul să se arate numele lui [Alecsandri] pe afiș, pentru ca să se împle sala. NEGRUZZI, S. I 345. ◊ Literă de afiș v. literă. ◊ Expr. Cap de afiș = primul nume dintr-o listă de persoane care sînt afișate în ordinea valorii lor. Actorul X este cap de afiș. ♦ Mică foaie volantă, conținînd anunțuri de interes general sau reclame, care se distribuie trecătorilor pe stradă.

AFIȘ, afișe, s. n. Înștiințare (tipărită) cuprinzînd informații de interes general, care se afișează în instituții, pe străzi etc. sau se distribuie trecătorilor. ◊ Expr. Cap de afiș = primul nume dintr-o listă de persoane care sînt afișate în ordinea valorii lor. – Fr. affiche.

AFIȘ s.n. 1. Înștiințare publică, tipărită (uneori și desenată), care se fixează sau se distribuie în anumite locuri cu scopul de a anunța anumite lucruri. ◊ Cap de afiș = primul nume de pe afișul care anunță un spectacol; actor de vază. 2. Gen de artă grafică folosită pentru transmiterea unor idei prezentate decorativ. [Pl. -șe, -șuri. / < fr. affiche].

AFIȘ s. n. 1. înștiințare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri. ♦ cap de ~ = primul nume de pe afișul care anunță un spectacol; actor celebru. 2. gen de artă grafică cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă. (< fr. affiche)

AFIȘ ~e n. Anunț public, de obicei tipărit, uneori și ilustrat, cuprinzând diferite informații. /<fr. affiche

afiș n. foaie tipărită sau scrisă, ce se lipește pe ziduri spre a da de știre publicului (= fr. affiche).

*afíș n., pl. e (fr. affiche). Anunț, de ordinar tipărit pe hîrtie și lipit pin locurĭ publice. – Maĭ rar, dar maĭ bine afipt.

afiș-catalog s. n. Afiș care ține și loc de catalog ◊ „Afișul-catalog editat de I.M. la expoziția revistei ARTA «Lemn – expresie și tehnologie».” I.B. 29 VIII 72 p. 2 (din afiș + catalog)

afiș-panou s. n. Afiș de dimensiuni mari ◊ „Afișele-panou realizate de Pavoazarea Capitalei.” Sc. 11 I 62 p. 1 (din afiș + panou)

afiș-reclamă s. n. Afiș cu rol de reclamă ◊ „Privind afișele-reclamă pentru filmul «Albă ca zăpada și cei șapte saltimbanci» [...] ești tentat să crezi că o vei vedea pe Caterina Valente.” Cont. 2 IX 66 p. 5; v. și Sc. 16 XI 64 p. 4 (din afiș + reclamă)

afiș s. n., pl. afișe

afiș s. n., pl. afișe

afiș s. n., pl. afișe

AFIȘ s. v. anunț.

AFIȘ s. anunț, înștiințare, (livr.) placat, (pop.) afipt, (înv.) publicație. (Un ~ anunța orarul.)

afiș (afișe), s. n. – Înștiințarea expusă în public, anunț. – Var. afipt, s. n. Fr. affiche. Var. e formă artificială, latinistă, păstrată de administrație, și care pornește de la paralelismul afficher < affigere față de infigere › înfige, cu part. înfipt. – Der. afișa, vb. (a expune un afiș; a anunța; a face paradă de... ); afișaj, s. n. (publicitate prin afișe; ostentație); afișar, s. m. (persoană care pune anunțuri), cf. Iordan, BF, VI, 150.

a face afiș expr. 1. a bate rău de tot. 2. (intl.) a tâlhări.

a rămâne afiș / bujbe / ca la dentist / cu gura căscată / mască / tablou expr. a fi uluit, a rămâne uimit / uluit.

a se face afiș expr. a fi într-o stare avansată de ebrietate.