aerotermă sf [At: DEX² / V: ~m sn / Pl: ~me / E: fr aérotherme] Aparat electric de încălzire cu aer.

AEROTERMĂ, aeroterme, s. f. Aparat electric de încălzire cu aer cald. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérotherme.

AEROTERMĂ s.f. v. aeroterm.

AEROTERMĂ s. f. instalație de încălzire cu aer cald a unor încăperi mari. (< fr. aérotherme)

aerotermă s. f. (electr.) Aparat electric care aspiră aerul rece și îl expiră cald ◊ „În interior, pe placa de peste subsol, au fost instalate arzătoare și aeroterme care degajă căldură în incinta construcției.” I.B. 17 XII 62 p. 1. ◊ „Pe podium se vor expune produse destinate copiilor – mobilier mic, jucării (căluți-balansoar, de pildă), măsuțe-baruri pe rotile, zeci de modele de oglinzi, rame și produse de sticlărie, «aerotermă» pentru încălzirea locuințelor, aparate pentru umidificarea aerului din încăperi [...]” I.B. 23 IX 70 p. 1. ◊ „Există sute de mii de cetățeni care folosesc în aceste ore radiatoare, aeroterme și alte surse, foarte multe improvizate, de puteri mari de 3 până la 5 kW fiecare.” R.l. 21 XI 78 p. 5; v. și Sc. 31 X 65 p. 2 (din fr. aérotherme; DN3, DEX-S )

AEROTERMĂ ~e f. Aparat electric de încălzire cu aer cald. /<fr. aérotherme

aeroterm sn vz aerotermă

AEROTERM s.n. (Tehn.) Instalație de încălzire cu ajutorul unei baterii și a unui ventilator, folosită în hale și în săli mari. [Var. aerotermă s.f. / < fr. aérotherme].

aerotermă s. f., g.-d. art. aerotermei; pl. aeroterme

*aerotermă s. f., g.-d. art. aerotermei; pl. aeroterme

aerotermă s. f., g.-d. art. aerotermei, pl. aeroterme