ADONIS, adoniși, s.m. 1. Nume care se dă (după un personaj legendar din Antichitate) unui tânăr foarte frumos. 2. Fluture cu aripile de culoare albastră-deschis. - Din fr. adonis.

ADONIS, adoniși, s. m. 1. Nume care se dă (după un personaj legendar din Antichitate) unui tânăr foarte frumos. 2. Fluture cu aripile de culoare albastră-deschis. – Din fr. adonis.

adonis sm [At: DN³ / E: Adonis] Nume dat (după un personaj legendar din Antichitate) unui tânăr foarte frumos.

ADONIS s. m. invar. Nume care se dă (după un personaj legendar din antichitate) unui tânăr foarte frumos. – Din fr. adonis.

ADONIS s. m. (Adesea ironic) Nume care se dă (după un personaj legendar din antichitate) unui tînăr foarte frumos.

ADONIS s. m. invar. (Adesea ir.) Nume care se dă (după un personaj legendar din antichitate) unui tînăr foarte frumos. – Gr. Adonis (lat. lit. Adonis, -idis).

ADONIS s.m. Nume dat unui tînăr foarte frumos. [Cf. Adonis – zeu al tinereții și al frumuseții bărbătești la greci].

ADONIS s. m. (fam.) bărbat tânăr foarte frumos. (< fr. adonis)

ADONIS m. iron. Tânăr de o frumusețe rară. /Din Adonis n. pr.

Adonis m. Mit. 1. june grec de o frumusețe rară, iubit de Venere; ucis de un mistreț, zeița îl prefăcu într’o floare (dedeței); 2. fig. tânăr frumos sau care caută a se arăta frumos.

adonis (tânăr frumos; fluture) s. m., pl. adoniși

adonis (tânăr frumos, fluture) s. m., pl. adoniși

adonis s. m.