ACETONĂ s. f. Lichid incolor, volatil, inflamabil, folosit ca solvent în industrie. – Din fr. acétone.

acetonă sf [At: PONI, CH. 302 / Pl: ~ne / E: fr acétone] Lichid incolor, volatil și inflamabil folosit ca solvent.

ACETONĂ, acetone, s. f. Lichid incolor, volatil, inflamabil, folosit ca solvent în industrie. – Din fr. acétone.

ACETONĂ s. f. Lichid incolor, volatil, inflamabil, cu miros caracteristic; are diferite întrebuințări în industrie (mai ales la dizolvarea lacurilor).

ACETONĂ s. f. Lichid incolor, cu miros plăcut, folosit în industrie. – Fr. acétone.

ACETONĂ s.f. Lichid incolor, cu miros plăcut, foarte volatil, care rezultă din distilarea unui acetat și este folosit ca dizolvant pentru materii grase, lacuri etc. // (În forma aceton-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „acetonă”. [Cf. fr. acétone, engl. acetone].

ACETONĂ s. f. derivat al cetonelor, lichid incolor, cu miros eteric, volatil, inflamabil, solvent pentru materii grase, lacuri și vopsele etc. (< fr. acétone)

ACETONĂ ~e f. Lichid incolor, volatil, folosit ca dizolvant în industria de lacuri și vopsele. /<fr. acétone

*acetónă f., pl. e (aceĭașĭ origine cu acetat). Chim. Lichid incolor, cu miros eterat, volátil, inflamabil, care se formează destilînd un acetat.

acetonă s. f., g.-d. art. acetonei

acetonă s. f., g.-d. art. acetonei

acetonă s. f., g.-d. art. acetonei; pl. acetone

ACETONĂ s. (CHIM.) dimetilcetonă, propanonă.