2 definiții pentru acantoid

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

acantoid adj. m., pl. acantoizi; f. sg. acantoidă, pl. acantoide

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ACANTO- „spin, țeapă”. ◊ gr. akantha „ghimpe, scaiete” > fr. acantho-, engl. id., germ. akantho- > rom. acanto-. ~carp (v. -carp), adj., cu fructul acoperit de țepi; ~cefali (v. -cefal), s. m. pl., clasă de viermi paraziți nematelminți, înzestrați cu o trompă retractilă prevăzută cu cîrlige; ~ceras (v. -ceras), s. m., amonit din cretacicul superior, cu cochilie groasă, răsucită dorsal, avînd spini sau tuberculi; ~cit (v. -cit), s. n., globulă roșie deformată, prevăzută cu proeminențe în formă de țepi; ~clad (v. -clad), adj., cu ramuri spinoase; ~dactili (v. -dactili), s. m. pl., gen de saurieni din familia lacertidelor; ~fag (v. -fag), adj. (despre animale) care se hrănește cu spini; ~fil (v. -fil2), adj., care are frunzele terminate cu țepi; ~for (v. -for), adj., (despre plante) care poartă spini; ~id (v. -id), adj., cu aspect de ghimpe; ~liză (v. -liză), s. f., slăbire a rezistenței filamentelor de unire dintre celulele stratului malpighian al epidermei; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul spinilor; ~pod (v. -pod), adj., cu picioare acoperite cu țepi; ~por (v. -por), s. m., țeapă tubulară, caracteristică unor polizoare; ~pter (v. -pter), adj., cu aripile acoperite cu țepi; ~sferă (v. -sferă), s. f., corpuscul sferoidal ciliat din celulele unor alge.

Intrare: acantoid
acantoid adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acantoid
  • acantoidul
  • acantoidu‑
  • acantoi
  • acantoida
plural
  • acantoizi
  • acantoizii
  • acantoide
  • acantoidele
genitiv-dativ singular
  • acantoid
  • acantoidului
  • acantoide
  • acantoidei
plural
  • acantoizi
  • acantoizilor
  • acantoide
  • acantoidelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)