5 definiții pentru absolutizat
Explicative DEX
ABSOLUTIZA, absolutizez, vb. I. Tranz. A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiționat, limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau ideii respective; a considera în mod greșit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparține. – Absolut + suf. -iza.
ABSOLUTIZA vb. I. tr. A da un caracter absolut; a rupe o latură a unui lucru din complexul căruia aparține și a o considera ca o entitate de sine stătătoare. [După rus. absolutizirovati].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
absolutiza vb. tr. a atribui unui fapt, unei idei o valoare absolută. (< fr. absolutiser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
A ABSOLUTIZA ~ez tranz. A da caracter absolut; a considera (ceva) ca absolut. /absolut + suf. ~iza
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
absolutiza vb., ind. prez. 1 sg. absolutizez, 3 sg. și pl. absolutizează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
absolutiza, absolutizezverb
- 1. A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiționat, limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau ideii respective; a considera în mod greșit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de ansamblul căreia îi aparține. DEX '09 MDA2 DN
etimologie:
- Absolut + -iza. DEX '09 MDA2 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.