14 definiții pentru abitație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABITAȚIE s. f. (Jur.) Drept de folosință a unei case de locuit care este proprietatea altuia. – Din fr. [droit d’]habitation.

ABITAȚIE s. f. (Jur.) Drept de folosință a unei case de locuit care este proprietatea altuia. – Din fr. [droit d’]habitation.

abitație sf [At: HAMANGIU, C. C. 141 / Pl: ~ii / V: (înv) ~iune / E: fr (droit d') habitation] (Jur) Drept de folosință a unei case de locuit aflate în proprietatea altcuiva.

abitáție s.f. (jur.) Dezmembrare a dreptului de proprietate asupra unei case, care conferă titularului dreptul de a o folosi și a încasa chiria, fără posibilitatea de a o înstrăina. • g.-d. -iei. și habitáție, (înv.) abitațiune s.f. / <fr. habitation, lat. habitatĭo, -onis „locuință”.

ABITAȚIE s. f. (Jur.) Dreptul de a locui într-o casă.

ABITAȚIE s.f. Dreptul de a locui într-o casă proprietate a altuia. [Var. habitație s.f. / cf. fr. habitation, lat. habitatio].

abitație s. f. drept de folosință a unei case, proprietate a altcuiva. (< fr. habitation, lat. habitatio)

ABITAȚIE f. jur. Dreptul de a locui într-o casă care aparține altuia. /<fr. habitation, lat. habitatio, ~onis

*ABITAȚIUNE sf. ⚖️ Locuință, locuire: cel ce are dreptul de ~ poate închiria partea casei ce nu locuește (COD.-CIV.) [fr. < lat.].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

abitație (desp. -ți-e) s. f., art. abitația (desp. -ți-a), g.-d. abitații, art. abitației

abitație (-ți-e) s. f., art. abitația (-ți-a), g.-d. abitații, art. abitației

abitație s. f. (sil. -ți-e), art. abitația (sil. -ți-a), g.-d. abitații, art. abitației

Intrare: abitație
abitație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abitație
  • abitația
plural
  • abitații
  • abitațiile
genitiv-dativ singular
  • abitații
  • abitației
plural
  • abitații
  • abitațiilor
vocativ singular
plural
habitație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • habitație
  • habitația
plural
  • habitații
  • habitațiile
genitiv-dativ singular
  • habitații
  • habitației
plural
  • habitații
  • habitațiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abitațiune
  • abitațiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • abitațiuni
  • abitațiunii
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abitație, abitațiisubstantiv feminin

  • 1. științe juridice Drept de folosință a unei case de locuit care este proprietatea altuia. DEX '09 DLRM MDA2 DN NODEX
    • 1.1. Dezmembrare a dreptului de proprietate asupra unei case, care conferă titularului dreptul de a o folosi și a încasa chiria, fără posibilitatea de a o înstrăina. DEXI
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.