cârciumăreasă sf [At: BĂRAC, T. 31 / V: crâșm~ (reg) ~cim~, câșmăreață / Pl: ~ese / E: cârciumar + -easă] 1 Nevastă de cârciumar Si: cârciumăriță (1). 2 Proprietăreasa unei cârciumi Si: cârciumăriță (2). 3 (Bot) Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse, ovale, cu flori mari divers colorate Si: (reg) bulgarce, capul-cucului, căpitani, cătănuță (3), coconi, coconite, doamne, domnișor, garoafei, gura-paharului, leliță, maior, măciucă, nemțișor, nemțoaice, ochiul- cucului, ochii-cucului, pătlăci, pană, pofta-femeii, ruji-mici, rugușițe, schelcuite de Țarigrad, tarelci, turnurele, turcoaice (Zinnia elegans).

CÂRCIUMĂREASĂ, cârciumărese, s. f. 1. Nevastă de cârciumar; femeie care are în proprietate o cârciumă; cârciumăriță. 2. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse, ovale, cu flori mari, divers colorate (Zinnia elegans). [Var.: crâșmăreasă, (reg.) cârcimăreasă s. f.] – Cârciumar + suf. -easă.

cârciumăreasă s. f., g.-d. art. cârciumăresei; pl. cârciumărese

ZINNIA L., CÎRCIUMĂRESE, fam. Compositae. Gen originar din Texas, Mexic și Arizona, cca 16 specii, plante păroase sau glabre, erbacee sau semilemnoase, anuale sau vivace, cu soiuri pitice, mijlocii și înalte, înfloresc din iul. pînă la îngheț. Flori (cele ale discului hermafrodite, tubuloase, și cele radiale femele, ligulate) lung-pedunculate, înconjurate de un involucru campanulat cu foliole late și vîrf bont, pergamentoase, așezate în 3 sau mai multe rînduri, imbricat, cele exterioare mai scurte decît cele interioare. Frunze opuse, sesile, amplexicaule.

CÂRCIUMĂREASĂ s. I. cârciumăriță. (În cârciumă servea o ~.) II. (BOT.; Zinnia elegans) (reg.) măciuci (pl.).

CÎRCIUMĂREASĂ s. 1. cîrciumăriță. (În cîrciumă servea o ~.) 2. (BOT.; Zinnia elegans) măciuci (pl.).