Hotin n. județ și oraș întărit în N. Basarabiei, lângă Nistru. Cetate celebră în istoria Moldovei pentru numeroasele lupte cu Polonii și cu Tătarii: 30.000 loc.

Hotiniul (Amfilohie) m. episcop de Hotin, alcătuitor de cărți didactice (1795).

HOTIN, oraș în SV Ucrainei, pe Nistru; c. 12 mii loc. Covoare. Brânzeturi. Combinat de vinificație. Prima mențiune documentară datează din 15 febr. 1310; atestat ca punct vamal (6 oct. 1408). În 1715, când H. devine raia turcească, aici se zidește o moschee. Prin Pacea de la București (1812), H., împreună cu Basarabia, a fost anexat de Rusia. În 1918, orașul, împreună cu Basarabia, s-a unit cu România, iar în 1940 a fost reanexat de U.R.S.S. Eliberat de armata română (1941), H. a fost reocupat de trupele sovietice (1944). – Cetatea H., construită în timpul domnului Moldovei Alexandru cel Bun, cu ajutorul marelui duce al Lituaniei Vitold, a fost amplificată și înfrumusețată de Ștefan cel Mare și Petru Rareș. A avut un rol important în războaiele turco-polone (sec. 17) și ruso-turce (sec. 18-19). Restaurată în deceniul 7 al sec. 20. Biserică catolică (ante 1345); paraclisul cetății a fost zidit din porunca lui Ștefan cel Mare (sec. 15); biserica armenească (ante 1551, reclădită în 1801); biserica ortodoxă Înălțarea Domnului (1810).

HOTIN numele de loc se confundă cu un antroponim format din Hot + suf. -in sau din calend. Fotin transformat prin fon. ucr. în Hotin (apoi în Otin); el este identic cu un antroponim, care a circulat în Moldova și Oltenia 1. – b., act.; Hotin, -u zis și Hotini (Cras), s. olt. 2. + -escu (în loc de -eanu), ca nume de familie, după numele unui sat: Hotinescul, Vart. (Cras); – Ioan 1758 (Gorj 54). 3. Hotinești s., mold. (C Bog), numit și Deleni (17 A IV 398; Sur II).