10 definiții pentru erbiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ERBIU s. n. Element chimic din familia pământurilor rare, metal alb-argintiu. – Din fr. erbium, germ. Erbium.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ERBIU s. n. Element chimic din familia pământurilor rare, metal alb-argintiu. – Din fr. erbium, germ. Erbium.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de viomih
- acțiuni
erbiu sn [At: DEX / E: fr erbium, ger Erbium] Element chimic din familia pământurilor rare, metal alb-argintiu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ERBIU s.n. Element din familia pămînturilor rare. [Pron. -biu. / < fr. erbium].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ERBIU s. n. element din grupa lantanidelor. (< fr. erbium, germ. Erbium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*érbiŭ n. Chim. Un corp care pare a nu fi simplu, cum se credea. E bivalent și are o greutate atomică de 169.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
erbiu [biu pron. bĭu] s. n., art. erbiul; simb. Er
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
erbiu [biu pron. bĭu] s. n., art. erbiul; simb. Er
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
erbiu s. n. [-biu pron. -bĭu], art. erbiul; simb. Er
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ÉRBIU (< fr. {i}; {s} localit. Yterby) s. n. Element chimic (Er; nr. at. 68, m. at. 167,26) din grupa lantanoidelor; metal alb-argintiu (d 9,045, p. t. 522°C, p. f. 2.510 °C); intră în componența aliajelor magnetice cu fier, cobalt, nichel. A fost descoperit de chimistul și medicul suedez C.G. Mosander (1843).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Er, simbol chimic pentru erbiu.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- pronunție: -bĭu
substantiv neutru (N56) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
erbiusubstantiv neutru
- 1. Element chimic din familia pământurilor rare, metal alb-argintiu. DEX '09 DEX '98 DN
- comentariu Er DOOM 2
etimologie:
- erbium DEX '09 DEX '98 DN
- Erbium DEX '09 DEX '98 MDN '00