3 definiții pentru Bona

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Bona f. oraș și port In Algeria, vechea Hipona, aproape de granița Tuniziei: 45.800 loc.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Bona Dea, veche divinitate romană, al cărei cult era strîns legat de cel al lui Faunus. Bona Dea era socotită o zeiță castă, înzestrată cu darul profeției și protectoare a femeilor. Era considerată, după o tradiție, fiica (sau sora) zeului Faunus, pentru care se spunea că acesta din urmă ar fi nutrit o dragoste incestuoasă. După o altă tradiție ea era soția lui Faunus, pe care zeul omorînd-o, și căindu-se apoi, ar fi cinstit-o după moarte ca pe o divinitate (v. și Faunus).

BON, -A. 1. Bon, Vlahus (Vlah PB); – act. (Jiul ard); Bon/e b. (Ard); -ea fam. (Viciu 15; AO XVII 307); -escu (Puc); n. marital: Bonoaia (Băl VI). 2. Bona f. (pe un pomelnic din București); – fam., act. 3. Bonaș ard. (Paș), cf. și etimologiile date acolo de Pașca. 4. Boanea (Moț); Boneu (Viciu 15). 5. Bonoiu, Gr., act.

Intrare: Bona
Bona
substantiv propriu (SP001FS)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Bona
plural
genitiv-dativ singular
  • Bonei
plural
vocativ singular
plural