opțiuni
  • info
O definiție pentru țâștoc (săritură)

Explicative DEX

țâștoc1 [At: UDRESCU, GL. / V: ~șpoc smn, ~oacă sf, ~șpoacă sf / Pl: ~oci sm, ~oace sf, ~uri sn / E: fo] 1-2 i, sn (Reg) Țâști1 (1, 5). 3 sm (Reg) Pui de iepure. 4 sm (Mun; Olt; șîf țâșpoc, țâștoacă) Epitet pentru un copil vioi, neastâmpărat, jucăuș. 5 sf (Îf țâșpoacă) Epitet pentru un om repezit, zăpăcit și jucăuș. 6 smf (Îaf) Epitet pentru o persoană scundă și îndesată. 7 sn (Mun; îf țășpoc) Obiect neînsemnat.

Intrare: țâștoc (săritură)
țâștoc1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâștoc
  • țâștocul
plural
  • țâștoace
  • țâștoacele
genitiv-dativ singular
  • țâștoc
  • țâștocului
plural
  • țâștoace
  • țâștoacelor
vocativ singular —
plural —
țâștoc4 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâștoc
  • țâștocul
plural
  • țâștocuri
  • țâștocurile
genitiv-dativ singular
  • țâștoc
  • țâștocului
plural
  • țâștocuri
  • țâștocurilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țâștoc, țâștoace / țâștoc, țâștocurisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.