țâștoc¹ [At: UDRESCU, GL. / V: ~șpoc smn, ~oacă sf, ~șpoacă sf / Pl: ~oci sm, ~oace sf, ~uri sn / E: fo] 1-2 i, sn (Reg) Țâști¹ (1, 5). 3 sm (Reg) Pui de iepure. 4 sm (Mun; Olt; șîf țâșpoc, țâștoacă) Epitet pentru un copil vioi, neastâmpărat, jucăuș. 5 sf (Îf țâșpoacă) Epitet pentru un om repezit, zăpăcit și jucăuș. 6 smf (Îaf) Epitet pentru o persoană scundă și îndesată. 7 sn (Mun; îf țășpoc) Obiect neînsemnat.