4 definiții pentru țupăire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚUPĂI vb. IV v. țopăi.
ȚUPĂI vb. IV v. țopăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laura_tache
- acțiuni
țupăì v. a juca sărind; V. țup!
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țópăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. țop, țup și rudă cu ceh. cupati, a tropoi încet. Bern. 1, 130). Iron. Sar saŭ dansez mult: copiiĭ țopăĭaŭ pin casă, Ĭon a țopăit la horă. – Și țúpăĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țúpăĭ, V. țopăĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: țupăire
țupăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
țopăi, țopăiverb
- 1. A face sărituri repetate, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Am fi țopăit, ca broaștele, săptămîni de-a rîndul cu genunchii goi prin țepile miriștei. STANCU, D. 190. DLRLC
- Se aduna lumea ca la urs și copiii țopăiau prostește. PAS, Z. I 153. DLRLC
- Arare, iepuri roșcați se strecurau țupăind prin luminișuri. SADOVEANU, O. I 63. DLRLC
- Omul... țipă, sforăie, ori sare, țopăie. CARAGIALE, N. F. 71. DLRLC
-
- Și cînd dă să țupăiască, stuhul sau papura tot foșnesc, iar oamenii îl necăjesc rîzînd. SEVASTOS, N. 331. DLRLC
- Ian privește-l cum țopăiește. ALECSANDRI, T. 197. DLRLC
- Nu se lasă în ruptul capului pînă ce nu-i țupăiesc și pe ei în horă. SEVASTOS, N. 317. DLRLC
-
-
etimologie:
- Țop + sufix -ăi. DEX '98 DEX '09