opțiuni
  • info

2 definiții pentru țuhăire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚUHĂI, țuhăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A purta pe cineva încoace și încolo fără rost, a-l pune la munci grele; a hărțui, a plictisi, a sâcâi. – Et. nec.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țuhăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țuhăiesc, imperf. 3 sg. țuhăia; conj. prez. 3 sg. și pl. țuhăiască

Intrare: țuhăire
țuhăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuhăire
  • țuhăirea
plural
  • țuhăiri
  • țuhăirile
genitiv-dativ singular
  • țuhăiri
  • țuhăirii
plural
  • țuhăiri
  • țuhăirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țuhăi, țuhăiescverb

  • 1. regional A purta pe cineva încoace și încolo fără rost, a-l pune la munci grele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hărțui plictisi sâcâi
    • format_quote Cine se scoală mai de dimineață acela e mai mare în sat la ei, de-i horopsește și-i țuhăiește mai rău decît pe vite. CREANGĂ, A. 154. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.