opțiuni
  • info

2 definiții pentru țopăit (part.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚOPĂI, țopăi, și țopăiesc, vb. IV. Intranz. (Și în forma țupăi) A sălta de pe-un picior pe altul, a se mișca sărind (dezordonat) și aruncînd picioarele. Am fi țopăit, ca broaștele, săptămîni de-a rîndul cu genunchii goi prin țepile miriștei. STANCU, D. 190. Se aduna lumea ca la urs și copiii țopăiau prostește. PAS, Z. I 153. Arare, iepuri roșcați se strecurau țupăind prin luminișuri. SADOVEANU, O. I 63. Omul... țipă, sforăie, ori sare, țopăie. CARAGIALE, N. F. 71. ♦ (Ironic) A dansa, a juca. Și cînd dă să țupăiască, stuhul sau papura tot foșnesc, iar oamenii îl necăjesc rîzînd. SEVASTOS, N. 331. Ian privește-l cum țopăiește. ALECSANDRI, T. 197. ◊ Tranz. fact. Nu se lasă în ruptul capului pînă ce nu-i țupăiesc și pe ei în horă. SEVASTOS, N. 317. – Variantă: țupăi vb. IV.

A ȚOPĂI țopăi 1. intranz. A sări de pe un picior pe altul (făcând mișcări dezordonate). 2. tranz. peior. A se mișca în ritmul unui dans; a juca cu temperament. /țop + suf. ~ăi

Intrare: țopăit (part.)
țopăit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țopăit
  • țopăitul
  • țopăitu‑
  • țopăită
  • țopăita
plural
  • țopăiți
  • țopăiții
  • țopăite
  • țopăitele
genitiv-dativ singular
  • țopăit
  • țopăitului
  • țopăite
  • țopăitei
plural
  • țopăiți
  • țopăiților
  • țopăite
  • țopăitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țopăi, țopăiverb

  • 1. A face sărituri repetate, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hopăi sălta sări
    • format_quote Am fi țopăit, ca broaștele, săptămîni de-a rîndul cu genunchii goi prin țepile miriștei. STANCU, D. 190. DLRLC
    • format_quote Se aduna lumea ca la urs și copiii țopăiau prostește. PAS, Z. I 153. DLRLC
    • format_quote Arare, iepuri roșcați se strecurau țupăind prin luminișuri. SADOVEANU, O. I 63. DLRLC
    • format_quote Omul... țipă, sforăie, ori sare, țopăie. CARAGIALE, N. F. 71. DLRLC
    • 1.1. peiorativ A dansa, a juca (fără eleganță). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dansa juca
      • format_quote Și cînd dă să țupăiască, stuhul sau papura tot foșnesc, iar oamenii îl necăjesc rîzînd. SEVASTOS, N. 331. DLRLC
      • format_quote Ian privește-l cum țopăiește. ALECSANDRI, T. 197. DLRLC
      • format_quote tranzitiv factitiv Nu se lasă în ruptul capului pînă ce nu-i țupăiesc și pe ei în horă. SEVASTOS, N. 317. DLRLC
etimologie:
  • Țop + sufix -ăi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.