țiștar sm [At: CARABELLA, A. D. 45 / V: (reg) țist~, țâst~, țâș~, țest~ / Pl: ~i / E: țâști² + -ar] 1 Mic animal rozător de stepă cu ochii mari, cu blana galbenă-cenușie și coada scurtă, stufoasă, care trăiește în galerii subterane Si: popândău, (reg) mitorlan, pință, popândeț, popândoc (Citellu citellus). 2 Animal rozător înrudit cu popândăul, foarte dăunător pentru semănături, răspândit mai ales în Basarabia (Citellus citellus). 3 (Șîc țistar de câmp) Șoarece (Microtus arvalis).

ȚIȘTAR, țiștari, s. m. Mamifer rozător înrudit cu popîndăul, care trăiește în galerii săpate în pămînt și este foarte păgubitor semănăturilor. Din cînd în cînd ieșea cîte un țiștar la lumină și ne privea cu mirare de la marginea locuinței lui subpămîntene. SADOVEANU, O. A. II 221.

ȚIȘTAR ~i m. reg. Mamifer rozător de câmpie, de talie mică, cu corpul lung și ochi mari, cu coadă stufoasă și blană de culoare galbenă-cenușie, care aduce daune semănăturilor; popândău. /a țâști + suf. ~ar

țâstar sm vz țiștar

țâștar sm vz țiștar

țestar sm vz țiștar

țistar sm vz țiștar

țiștar s. m., pl. țiștari

țiștar s. m., pl. țiștari

țiștar s. m., pl. țiștari

ȚIȘTAR s. v. popândău.

țiștar s. v. POPÎNDĂU.