6 definiții pentru țipat
Explicative DEX
ȚIPAT, -Ă, țipați, -te, adj. (Rar) Rostit cu glas tare și ascuțit; strident. – V. țipa1.
țipat1 sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: țipa1] (Îvr) 1-13 Țipare1 (1-13).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țipat2 sn [At: MARIAN, V. 154 / Pl: ~uri / E: țipa2] (Reg) 1-15 Țipare2 (1-15). 16 Aruncare în calea cuiva a unui obiect vrăjit, socotit ca aducător de rele celui care îl ridică Si: (reg) aruncătură (16), fapt, țipătură2 (3). 17 Efectul țipatului2 (16) Si: (reg) țipătură2 (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țipat3, ~ă [At: DL / Pl: ~ați, ~e / E: țipa1] (Rar) 1-2 a, av (Rostit) cu glas tare și ascuțit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚIPAT, -Ă, țipați, -te, adj. (Rar) Rostit cu glas tare și ascuțit; strident. – V. țipa1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ȚIPAT, -Ă, țipați, -te, adj. (Rar) Rostit cu glas tare și ascuțit; strident. (Adverbial) Au răspuns scurt și țipat. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 20.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |