țenchi³ sn [At: SIMION DASC., LET. 105 / Pl: ~uri / E: ns cf țeh²] 1 (Înv) Semn care marchează hotarul unui teritoriu. 2 (Înv; pex) Hotar. 3 (Înv; îe) A umbla din ~ în ~ A umbla din loc în loc după ceva. 4-5 (Înv; îe) A umbla în ~ după (ceva sau cineva) A căuta cu orice preț a obține ceva (sau a găsi pe cineva) de care e mare nevoie. 6 (Mun; Olt; îe) A da din ~ în ~ A se zbate pentru a ieși dintr-o situație dificilă. 7 (Îe) A pune ~ (sau ~ul) (unui lucru, unei situații) A face să înceteze. 8 (Înv; fig) Perioadă a vieții. 9 (Înv; fig) Sfârșit al vieții. 10 (Îrg) Semn făcut pe un vas în locul până unde ajunge vinul Si: (înv) țanc² (7), țăncușă (4). 11 (Îrg; îe) A lua ~ de la un vas A măsura cu țancul² (1) cantitatea de lichid dintr-un vas. 12 (Înv) Scop.

țenchi⁴ s [At: ALR I, 1726/552 / Pl: ? / E: fo] (Mol; îe) A da în ~ A închina cu paharul, ciocnind.

țenchi¹ sm [At: PAMFILE, J. III, 29 / E: nct] (Csnp) Numărul 5 în formulele de eliminare la jocurile de copii.

țenchi (-i), s. m. – 1. Porumb. – 2. Plantă graminee, Triticum monococcum. Mag. tengeri „porumb” (Tiktin; Candrea).

ȚENCHI s. v. ciocârlie.

țenchi s. v. CIOCÎRLIE.

ȚENCHI s. n. v. țeanchi.

țenchi s.n. (înv.) 1. semn de graniță. 2. limită, sfârșit. 3. scop, țel.

ȚEANCHI s.n. (Mold.) 1. Semn care marchează hotarul unui teritoriu; graniță, hotar. Acesta Mahomet Țara Muntenească și Machidonia au supus șt țenchiul sau hotarul turcesc . . . l-au mutat. URECHE; cf. CANTEMIR, HR. ◊ Fig. Precum prieteșugul, așe neprieteșugul hotarăle și țenchiurile sale are. CI, 176. ♦ Limită de timp. Strîmtoarea vremii și mai vîrtos lipsa unor istorici foarte de treabă țenchiu sfîrșitului mi-au abătut. CANTEMIR, HR. ◊ Loc. vb. A pune țenchi(ul) = a face să înceteze. De vom avea zile și nu va hi pus preavecinicul sfat puternicului Dumnedzău țării aceștiia țenchi și soroc de sfirșire. M. COSTIN; cf. AXINTE URICARIUL; CANTEMIR, HR. ♦ Sfîrșitul vieții, soroc. I-au tăiat capul . . . Așa au petrecut lancul-Vodâ țenchiul său. URECHE; cf. M. COSTIN. 2. Țintă, scop. Țeanchiul cel ce din a lor cuconie a agiunge siliia să agiungă. CD 1698, 16^r. Că omul ... în puține lucruri de la țenchiu poate rătăci. NCCD, 287; cf. CANTEMIR, IST.; CANTEMIR, HR.; CD 1770, 13^v. ◊ Fig. Mai aproape de țenchiul voroavei meăle să mă lipesc. CANTEMIR, IST. Variante: țănchi (CD 1770, 18^v), țenchi (URECHE; M. COSTIN; CANTEMIR, IST.; CANTEMIR, HR.; AXINTE URICARIUL). Etimologie necunoscută. Cf. sîmcea; pravăț (1), proașcă (3); v i g.