6 definiții pentru țelui

Explicative DEX

țelui vt [At: TDRG / V: țil~ / Pzi: ~esc, țelui / E: țel + -ui] (Reg) 1-2 A țelălui (1-2).

ȚELUI, ȚĂLUI (-uesc) vb. tr. și intr. Trans. 🔫 A trage la semn, a ținti cu pușca: luîndu-și pușcuța cea ruginoasă... se pune în rînd ca să țăluească și el ca ceilalți (RET.) [țel].

țilui v vz țelui

ȚĂLUI 👉 ȚELUI.

Sinonime

ȚELUI vb. v. ochi, ținti, viza.

țelui vb. v. OCHI. ȚINTI. VIZA.

Intrare: țelui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țelui
  • țeluire
  • țeluit
  • țeluitu‑
  • țeluind
  • țeluindu‑
singular plural
  • țeluiește
  • țeluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țeluiesc
(să)
  • țeluiesc
  • țeluiam
  • țeluii
  • țeluisem
a II-a (tu)
  • țeluiești
(să)
  • țeluiești
  • țeluiai
  • țeluiși
  • țeluiseși
a III-a (el, ea)
  • țeluiește
(să)
  • țeluiască
  • țeluia
  • țelui
  • țeluise
plural I (noi)
  • țeluim
(să)
  • țeluim
  • țeluiam
  • țeluirăm
  • țeluiserăm
  • țeluisem
a II-a (voi)
  • țeluiți
(să)
  • țeluiți
  • țeluiați
  • țeluirăți
  • țeluiserăți
  • țeluiseți
a III-a (ei, ele)
  • țeluiesc
(să)
  • țeluiască
  • țeluiau
  • țelui
  • țeluiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țălui
  • țăluire
  • țăluit
  • țăluitu‑
  • țăluind
  • țăluindu‑
singular plural
  • țăluiește
  • țăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țăluiesc
(să)
  • țăluiesc
  • țăluiam
  • țăluii
  • țăluisem
a II-a (tu)
  • țăluiești
(să)
  • țăluiești
  • țăluiai
  • țăluiși
  • țăluiseși
a III-a (el, ea)
  • țăluiește
(să)
  • țăluiască
  • țăluia
  • țălui
  • țăluise
plural I (noi)
  • țăluim
(să)
  • țăluim
  • țăluiam
  • țăluirăm
  • țăluiserăm
  • țăluisem
a II-a (voi)
  • țăluiți
(să)
  • țăluiți
  • țăluiați
  • țăluirăți
  • țăluiserăți
  • țăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • țăluiesc
(să)
  • țăluiască
  • țăluiau
  • țălui
  • țăluiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țilui
  • țiluire
  • țiluit
  • țiluitu‑
  • țiluind
  • țiluindu‑
singular plural
  • țiluiește
  • țiluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țiluiesc
(să)
  • țiluiesc
  • țiluiam
  • țiluii
  • țiluisem
a II-a (tu)
  • țiluiești
(să)
  • țiluiești
  • țiluiai
  • țiluiși
  • țiluiseși
a III-a (el, ea)
  • țiluiește
(să)
  • țiluiască
  • țiluia
  • țilui
  • țiluise
plural I (noi)
  • țiluim
(să)
  • țiluim
  • țiluiam
  • țiluirăm
  • țiluiserăm
  • țiluisem
a II-a (voi)
  • țiluiți
(să)
  • țiluiți
  • țiluiați
  • țiluirăți
  • țiluiserăți
  • țiluiseți
a III-a (ei, ele)
  • țiluiesc
(să)
  • țiluiască
  • țiluiau
  • țilui
  • țiluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țelui, țeluiescverb

  • 1. regional A trage la semn, a ținti cu pușca. MDA2 CADE
    • format_quote Luîndu-și pușcuța cea ruginoasă... se pune în rînd ca să țăluească și el ca ceilalți. (RET.) CADE
etimologie:
  • țel + -ui MDA2 CADE

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.