10 definiții pentru șănțuleț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘĂNȚULEȚ, șănțulețe, s. n. Diminutiv al lui șanț; șănțișor, șănțurel. – Șanț + suf. -uleț.
ȘĂNȚULEȚ, șănțulețe, s. n. Diminutiv al lui șanț; șănțișor, șănțurel. – Șanț + suf. -uleț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șănțuleț sn [At: COSTINESCU / Pl: ~e / E: șanț1 + -uleț] 1-8 (Șhp) Șanț1 (2-5) (mic) Si: (pop) șănțișor (1-8), șănțuc (1-8), șănțurel (1-8), șănțușor (1-8), (înv) șănțuț (1-8).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘĂNȚULEȚ, șănțulețe, s. n. Diminutiv al lui șanț. Căuzașii veniră din întuneric în șir, unul după altul, alunecînd pe rînd în șănțulețul lutos. CAMIL PETRESCU, O. II 8. – Variantă: șențuleț (D. ZAMFIRESCU, R. 241) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘENȚULEȚ s. n. v. șănțuleț.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șănțișór n., pl. oare, șănțuc n., pl. e, și șănțuléț n., pl. e (d. șanț). Șanț mic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șănțuleț s. n., pl. șănțulețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șănțuleț s. n., pl. șănțulețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șănțuleț s. n., pl. șănțulețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘĂNȚULEȚ s. șănțișor, (rar) șănțuc, șănțușor, (înv.) șănțuț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘĂNȚULEȚ s. șănțișor, (rar) șănțuc, șănțușor, (înv.) șănțuț.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
șănțuleț, șănțulețesubstantiv neutru
-
- Căuzașii veniră din întuneric în șir, unul după altul, alunecînd pe rînd în șănțulețul lutos. CAMIL PETRESCU, O. II 8. DLRLC
-
etimologie:
- Șanț + sufix -uleț. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.