opțiuni
  • info
5 definiții pentru șănțuire

Explicative DEX

șănțuire sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: șănțui] 1 (Mil; înv) Înconjurare cu fortificații. 2 (Ccr; rar) Tranșee. 3 (Rar) Marcare (a unui loc) cu șanțuri1 (4) Si: (rar) șănțuit1

ȘĂNȚUI, șănțuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A săpa un șanț; a înconjura (un loc) cu șanț. 2. Refl. A lua forma unui șanț. ♦ Tranz. și refl. P. anal. (Rar; despre piele, obraz etc.) A (se) zbârci, a (se) încreți. – Șanț + suf. -ui.

A ȘĂNȚUI ~iesc tranz. 1) (terenuri, suprafețe etc.) A săpa făcând șanțuri. 2) A înconjura cu șanț. 3) fig. rar (fața, obrazul, pielea etc.) A face să se șănțuiască, să aibă riduri; a brăzda. /șanț + suf. ~ui

A SE ȘĂNȚUI se ~iește intranz. 1) A căpăta forma unui șanț. 2) (fața, pielea etc.) A căpăta riduri. /șanț + suf. ~ui

Ortografice DOOM

șănțui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șănțuiesc, impref. 3 sg. șănțuia; conj. prez. 3 sg. și pl. șănțuiască

Intrare: șănțuire
șănțuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șănțuire
  • șănțuirea
plural
  • șănțuiri
  • șănțuirile
genitiv-dativ singular
  • șănțuiri
  • șănțuirii
plural
  • șănțuiri
  • șănțuirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șănțui, șănțuiescverb

  • 1. tranzitiv A săpa un șanț; a înconjura (un loc) cu șanț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. reflexiv A lua forma unui șanț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. tranzitiv reflexiv prin analogie rar (Despre piele, obraz etc.) A (se) zbârci, a (se) încreți. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Brazda dintre sprîncene se șănțuise acum atît de adînc, încît amicul său. s-ar fi aflat îndrituit a crede că s-au abătut asupră-i toate urgiile biblice. C. PETRESCU, A. R. 17. DLRLC
etimologie:
  • Șanț + -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.