10 definiții pentru șușuitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘUȘUITOR, -OARE, șușuitori, -oare, adj. Care șușuie; foșnitor. [Pr.: -șu-i-] – Șușui + suf. -tor.
ȘUȘUITOR, -OARE, șușuitori, -oare, adj. Care șușuie; foșnitor. [Pr.: -șu-i-] – Șușui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șușuitor, ~oare a [At: CADE, 1256 / P: ~șu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: șușui2 + -tor] (Reg; d. frunze, ape, vânt etc.) Șopotitor (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUȘUITOR, -OĂRE, șușuitori, -oare, adj. Care șușuie, foșnitor. – Variantă: șoșoitor, -oare (la CADE) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUȘUITOR ~oare (~ori, ~oare) Care șușuie; care produce un șușuit. /a șușui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șoșoitor, ~oare a [At: CADE / V: (reg) ~șăi~ / P: ~șo-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: șoșoi2 + -tor] (Reg; d. frunze, ape, vânt etc.) Șopotitor (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘOȘOITOR, -OARE adj. v. șușuitor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șușuitor (desp. -șu-i-) adj. m., pl. șușuitori; f. sg. și pl. șușuitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șușuitor (-șu-i-) adj. m., pl. șușuitori; f. sg. și pl. șușuitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șușuitor adj. m. (sil. -șu-i-), pl. șușuitori; f. sg. și pl. șușuitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
șoșoitor, șoșoitoare, adj. (pop.; despre frunze și ape) care șoșoie, susură, murmură, foșnesc; șușuitor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: șu-șu-i-tor
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
șușuitor, șușuitoareadjectiv
- 1. Care șușuie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: foșnitor
etimologie:
- Șușui + sufix -tor. DEX '09 DEX '98