5 definiții pentru ștănțar

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTĂNȚAR, ștănțari, s. m. Muncitor care croiește talpa încălțămintei tăind-o cu ștanța (1). – Ștanță + suf. -ar.

ȘTĂNȚAR, ștănțari, s. m. Muncitor care croiește talpa încălțămintei tăind-o cu ștanța (1). – Ștanță + suf. -ar.

ștănțar sm [At: NOM. PROF. 46 / Pl: ~i / E: ștanță + -ar] Muncitor care croiește talpa încălțămintei tăind-o cu ștanța (1).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ștănțar s. m., pl. ștănțari

ștănțar s. m., pl. ștănțari

ștănțar s. m., pl. ștănțari

Intrare: ștănțar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștănțar
  • ștănțarul
  • ștănțaru‑
plural
  • ștănțari
  • ștănțarii
genitiv-dativ singular
  • ștănțar
  • ștănțarului
plural
  • ștănțari
  • ștănțarilor
vocativ singular
  • ștănțarule
  • ștănțare
plural
  • ștănțarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ștănțar, ștănțarisubstantiv masculin

  • 1. Muncitor care croiește talpa încălțămintei tăind-o cu ștanța (1.). DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Ștanță + sufix -ar. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.