2 definiții pentru ștupuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘTUPUI, ștupuiesc, vb. IV. Tranz. A ornamenta cu zimți partea superioară a ramei încălțămintei. – Et. nec.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ștupui vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. ștupuie, imperf. 3 sg. ștupuia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: ștupuire
ștupuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
ștupui, ștupuiescverb
- 1. A ornamenta cu zimți partea superioară a ramei încălțămintei. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.