7 definiții pentru ștolui
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘTOLUI, ștoluiesc, vb. IV. Tranz. A supune o piele operației de ștoluire. – Din germ. dial. stollen.
ȘTOLUI, ștoluiesc, vb. IV. Tranz. A supune o piele operației de ștoluire. – Din germ. dial. stollen.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ștolui vt [At: NOM. MIN. I, 382 / V: st~ / Pzi: ~esc / E: ns cf ger Stollen] (Tăb; c. i. piei) A supune operației de ștoluire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A ȘTOLUI ~iesc tranz. (piei tăbăcite) A supune operației de stoluire. /cf. germ. Stollen
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stolui v vz ștolui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ștolui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștoluiesc, 3 sg. ștoluiește, imperf. 1 ștoluiam; conj. prez. 1 sg. să ștoluiesc, 3 să ștoluiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ștolui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștoluiesc, imperf. 3 sg. ștoluia; conj. prez. 3 să ștoluiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ștolui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștoluiesc, imperf. 3 sg. ștoluia; conj. prez. 3 sg. și pl. ștoluiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
ștolui, ștoluiescverb
- 1. A supune o piele operației de ștoluire. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- stollen DEX '09 DEX '98