știros¹, ~oasă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~oși, ~oase / E: știr³ + -os] 1 (Pop; d. mâncăruri sau băuturi) Cu gust acru, astringent, asemănător cu al știrului³ (1). 2 (Olt; Mun; fig; d. oameni) Care este morocănosSi: ursuz. 3 (Olt; Mun; fig; d. oameni) Care este antipatic Si: nesuferit. 4 (Reg; d. alimente) Fibros (2). 5 (Îvr) Roșu-purpuriu.

știros², ~oasă a [At: DRLU / Pl: ~oși, ~oase / E: știr⁶ + -os] (Îvr) Care este steril Si: (pop) sterp.

ȘTIROS adj. (Olt.) Acru, astringent. Să bea apă de scorțișoară ori zeamă de rodii acre, ori de alte poame răcoroase și stiroase [marg. știroase], MD¹, 132^r. Iar alifie să facă acest fel: miez de curmale, flori de melilot, v]rfuri de pelin și dă mușățel, sofran, zmirnă muiată ]n vin vechiu și știros. MD², 6^v. Variante: stiros (MD¹, 132^r). Etimologie: știr „plantă erbacee” (< bg., scr. štir) + suf. -os. Vezi și știr. Cf. ș t i r.

știros a. acricios (ca știrul).

știrós, -oásă adj. Fam. Care-țĭ știrește gîtu.

știros¹, -oasă, adj. 1. (pop.; despre mâncăruri sau băuturi) care are gust acru, astringent, asemănător cu al știrului. 2. (fig.; reg.; despre oameni) morocănos, ursuz; nesuferit, antipatic. 3. (reg.) fibros, ațos. 4. (înv.) roșu-purpuriu.

știros², -oasă, adj. (înv.) steril, sterp.