ȘTIROS adj. (Olt.) Acru, astringent. Să bea apă de scorțișoară ori zeamă de rodii acre, ori de alte poame răcoroase și stiroase [marg. știroase], MD¹, 132^r. Iar alifie să facă acest fel: miez de curmale, flori de melilot, v]rfuri de pelin și dă mușățel, sofran, zmirnă muiată ]n vin vechiu și știros. MD², 6^v. Variante: stiros (MD¹, 132^r). Etimologie: știr „plantă erbacee” (< bg., scr. štir) + suf. -os. Vezi și știr. Cf. ș t i r.