opțiuni
  • info

8 definiții pentru ștergător (persoană)

Explicative DEX

ȘTERGĂTOR, -OARE, ștergători, -oare, s. f., s. n., s. m. 1. S. f. Covoraș sau împletitură de papură, de sfoară, de material plastic etc., pe care se șterg picioarele la intrarea în casă. 2. S. f. (Reg.) Prosop. 3. S. n. Cârpă de șters. 4. S. n. Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 5. S. n. Dispozitiv format dintr-una sau din două palete cu muchie de cauciuc care, acționate de un motor, șterg geamul de la parbrizul unui vehicul. 6. S. m. și f. (Rar) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor. [Pl. și: (3, f.) ștergătoare] – Șterge + suf. -ător.

ștergător, ~oare [At: N. TEST. (1648), 123v/32 / V: (reg) ștărgat~ sf, sn / Pl: ~i, ~oare / E: șterge + -ător] 1 sf (Reg) Prosop. 2 sf (Mar) Năframă. 3 sf (Reg) Cârpă de șters. 4 sf Bucată de covor sau împletitură de papură1, de sfoară, de material plastic etc., de care își șterge (1) cineva încălțămintea la intrarea în casă. 5 sf (Mol; Mun) Fiecare dintre cele două scânduri mobile, prinse de stâlpii ce mărginesc deschizătura de la strungă, prin care trec oile la muls. 6 sn Aparat format din una sau din două palete cu muchie de cauciuc, care, acționate de un motor sau, mai rar, manual, șterg (1) parbrizul unui autovehicul. 7 sn (Înv) Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 8 smf (Îvr) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor.

ȘTERGĂTOR, -OARE, ștergători, -oare, subst. 1. S. f. Bucată de covor sau împletitură de papură, de sfoară, de material plastic etc., pe care își șterge cineva picioarele la intrarea în casă. 2. S. f. (Reg.) Prosop. 3. S. n., s. f. Cârpă de șters. 4. S. n. Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 5. S. n. Aparat format dintr-una sau din două palete cu muchie de cauciuc care, acționate de un motor, șterg geamul de la parbrizul unui vehicul. 6. S. m. și f. (Rar) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor. – Șterge + suf. -ător.

ȘTERGĂTOR2, -OARE, ștergători, -oare, adj. (Și substantivat) (Persoană) care curăță, care șterge; curățitor. Ștergător de pete într-o ulicioară tristă din Iași. CARAGIALE, O. I 283.

ȘTERGĂTOR1 ~oare (~ori, ~oare) și substantival (despre persoane) Care efectuează o operație de ștergere. /a șterge + suf. ~ător

Ortografice DOOM

ștergător2 (persoană) (rar) s. m., pl. ștergători

ștergător1 (persoană) (rar) s. m., pl. ștergători

ștergător (persoană) s. m., pl. ștergători

Intrare: ștergător (persoană)
ștergător2 (pl. -i) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștergător
  • ștergătorul
  • ștergătoru‑
plural
  • ștergători
  • ștergătorii
genitiv-dativ singular
  • ștergător
  • ștergătorului
plural
  • ștergători
  • ștergătorilor
vocativ singular
  • ștergătorule
  • ștergătore
plural
  • ștergătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ștergătoare, ștergătoaresubstantiv feminin
ștergător, ștergătorisubstantiv masculin

  • 1. rar (și) adjectival Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: curățitor
    • format_quote Ștergător de pete într-o ulicioară tristă din Iași. CARAGIALE, O. I 283. DLRLC
etimologie:
  • Șterge + -ător. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „ștergător” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1