ȘTAIER, ștaiere, s. n. Numele unui dans la modă în secolul XIX; melodie după care se executa acest dans. [Pr.: șta-ier. – Var.: ștair s. n.] – Din germ. Steier[walzer].

ștaier² sn [At: JAHRESBER. X, 210 / V: (îrg) ștei~ / Pl: ~e / E: ger Steuer] (Ban; înv) Impozit.

ștaier¹ sn [At: C. STAMATI, P. 319 / V: (reg) stair, ~ir, ștra~ / Pl: ~e / E: ger Steier (walzer)] 1 (Înv) Dans originar din Știria, la modă în secolul trecut. 2 (Înv) Melodie după care se execută ștaierul¹ (1). 3 (Mol; gmț) Ocară.

ȘTAIER, ștaiere, s. n. Numele unui dans la modă în secolul trecut; melodie după care se executa acest dans. [Pr.: sta-ier. – Var.: ștair s. n.] – Din germ. Steier[walzer].

ȘTAIER, ștaiere, s. n. Numele unui dans (originar din Stiria), la modă în secolul trecut. Boieri și cucoane Au să joace ștaier. ALECSANDRI, T. 127. – Variantă: ștair (NEGRUZZI, S. III 66) s. n.

ȘTAIER s. n. dans la modă în secolul trecut; melodia corespunzătoare. (< germ. Steier/walzer/)

ȘTAIER ~e n. mai ales art. 1) Dans de origine germană. 2) Melodie după care se execută acest dans. [Sil. șta-ier] /<germ. Steier[walzer]

*ștáĭer n., pl. e (germ. steier-walzer, vals stirian, de unde și ung. stájer). Vechĭ. Vals șopăit. Fig. Iron. (Mold.). Ocară, pleaftură, faĭer: ĭ-a tras un ștaĭer.

stair sn vz ștaier¹

ștair sn vz ștaier¹

șteier sn vz ștaier²

ștraier sn vz ștaier¹

ștaier (înv.) (desp. șta-ier) s. n., pl. ștaiere

ștaier (înv.) (șta-ier) s. n., pl. ștaiere

ștaier s. n. (sil. șta-ier), pl. ștaiere

ȘTAIER s. v. bir, dare, impozit.

ștaier s. v. BIR. DARE. IMPOZIT.