7 definiții pentru șpăcluire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘPĂCLUIRE, șpăcluiri, s. f. Acțiunea de a șpăclui și rezultatul ei. – V. șpăclui.
ȘPĂCLUIRE, șpăcluiri, s. f. Acțiunea de a șpăclui și rezultatul ei. – V. șpăclui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șpăcluire sf [At: LTR2 / V: spac~ / Pl: -ri / E: șpăclui] Netezire a unei tencuieli sau a tâmplăriei unei construcții (prin răzuire sau prin aplicarea unui strat subțire de ipsos, chit etc.) cu ajutorul șpaclului Si: șpăcluială (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șpăcluire (desp. șpă-clu-) s. f., g.-d. art. șpăcluirii; pl. șpăcluiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șpăcluire (șpă-clu-) s. f., g.-d. art. șpăcluirii; pl. șpăcluiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șpăcluire s. f. (sil. -clu-), g.-d. art. șpăcluirii; pl. șpăcluiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘPĂCLUIRE s. (CONSTR.) șpăcluială. (~ tencuielii.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘPĂCLUIRE s. (CONSTR.) șpăcluială. (~ tencuielii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: șpă-clu-i-re
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șpăcluire, șpăcluirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a șpăclui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98sinonime: șpăcluială
etimologie:
- șpăclui DEX '09 DEX '98