7 definiții pentru șprițuire (consumare)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘPRIȚUIRE1, șprițuiri, s. f. Acțiunea de a se șprițui1 și rezultatul ei. [Pr.: -țu-i-] – V. șprițui1.
șprițuire1 sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: șprițui1] (Reg) Amestecare a vinului cu sifon sau cu apă minerală Si: (reg) șprițuială1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șprițuire2 sf [At: DEX. / Pl: ~ri / E: șprițui2] (Reg) 1 Stropire a viței de vie cu vermorelul Si: (reg) șprițuială2 (1). 2 (În exploatarea lemnului) Operație de udare cu apă a ulucului, pentru a ușura alunecarea buștenilor Si: (reg) șprițuială2 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘPRIȚUIRE1, șprițuiri, s. f. Acțiunea de a se șprițui1 și rezultatul ei. – V. șprițui1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șprițuire (fam., reg.) s. f., g.-d. art. șprițuirii; pl. șprițuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șprițuire (reg., fam.) s. f., g.-d. art. șprițuirii; pl. șprițuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șprițuire s. f., g.-d. art. șprițuirii; pl. șprițuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șprițuire, șprițuirisubstantiv feminin
etimologie:
- șprițui (1.) DEX '09 DEX '98