opțiuni
  • info

9 definiții pentru șprițui (bea)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘPRIȚUI1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui.

șprițui1 [At: P. CONSTANT, O. 17 / V: (rar) sp~, (reg) șpârț~ / Pzi: ~esc / E: șpriț1 + -ui] 1 vr (Fam) A consuma șpriț1 (1) sau alte băuturi alcoolice. 2 vr (Pex; fam) A se ameți de șpriț1 (1). 3 vt (Mun; c. i. vin) A amesteca cu sifon sau cu apă minerală.

șprițui2 vt [At: ALR SN I h 226 / Pzi: ~esc, (reg) ~rițui / E: ger spritzen] 1 (Ban; Trs; c. i. vița de vie) A stropi cu vermorelul. 2 (Buc; în exploatarea lemnului) A turna apă pe uluc pentrua înlesni alunecarea buștenilor. 3 (Buc) A face animalelor spălături interne cu șprițul5 (3). 4 (Reg; c. i. pereți) A tencui.

ȘPRIȚUI1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. – Șpriț1 + suf. -ui.

A SE ȘPRIȚUI mă ~iesc intranz. pop. A se îmbăta ușor consumând șpriț sau alte băuturi spirtoase; a se ameți. /șpriț + suf. ~ui

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șprițui (a ~) (fam., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiesc, 3 sg. șprițuiește, imperf. 1 șprițuiam; conj. prez. 1 sg. să șprițuiesc, 3 să șprițuiască

șprițui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiesc, imperf. 3 sg. șprițuia; conj. prez. 3 să șprițuiască

șprițui (a bea, a stropi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiesc, imperf. 3 sg. șprițuia; conj. prez. 3 sg. și pl. șprițuiască

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șprițui, șprițuiesc v. r. a consuma șpriț sau alte băuturi alcoolice

Intrare: șprițui (bea)
șprițui1 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șprițui
  • șprițuire
  • șprițuit
  • șprițuitu‑
  • șprițuind
  • șprițuindu‑
 singular plural
  • șprițuiește
  • șprițuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șprițuiesc
 (să)
  • șprițuiesc
  • șprițuiam
  • șprițuii
  • șprițuisem
a II-a (tu)
  • șprițuiești
 (să)
  • șprițuiești
  • șprițuiai
  • șprițuiși
  • șprițuiseși
a III-a (el, ea)
  • șprițuiește
 (să)
  • șprițuiască
  • șprițuia
  • șprițui
  • șprițuise
plural I (noi)
  • șprițuim
 (să)
  • șprițuim
  • șprițuiam
  • șprițuirăm
  • șprițuiserăm
  • șprițuisem
a II-a (voi)
  • șprițuiți
 (să)
  • șprițuiți
  • șprițuiați
  • șprițuirăți
  • șprițuiserăți
  • șprițuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șprițuiesc
 (să)
  • șprițuiască
  • șprițuiau
  • șprițuiră
  • șprițuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șprițui, șprițuiescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.